ceasul nu le-a aratat.

timpul sta cam mult pe ganduri.

e ora 20:17 de vreo trei luni si ceva.

oare asa mult timp ii trebuie ceasului sa se gandeasca

ce s-ar fi putut intampla in cele cinci minute de martie

care n-au trecut niciodata?

Sitting on the grass in the summer breeze
looking at the wind, tease the leaves
Baby, i put my arm around you, you won’t freeze
Baby don’t worry it’s a good disease

Hey girl, baby don’t worry it’s a good disease
You’re so lovable, lovable, lovable..
baby don’t worry I’m a good disease.

Baby i just can’t believe,
that you’d wanna sit here next to me
Push up tight till my heart bleeds
Baby don’t worry I’m a good disease

we liked it when it rained, yeah boy
we were always laughing at stupid things
we didn’t much care for anything else ‘cos all
we really wanted was to be with each other
alright

lovable, lovable, lovable
shalalalallala…
you’re so lovable. lovable, lovable

Îşi piaptănă părul negru apoi şi-l aranjează cu mâinile sidefii ale căror atingere parcă o simt, învăluită în căldură. O privesc în oglindă. În ochii ei am văzut mereu acea strălucire plină de mister şi de dragoste. Clipeşte din când în când, examinandu-şi fiecare părticică a feţei. Genele lungi şi negre urcă, apoi coboară leneş.

O văd frumoasă şi tânără, cu o poftă de viaţă copilărească şi cu un râs limpede şi muzical. Îşi dă cu ruj. O privesc în continuare cum îşi atinge uşor buzele de parcă le-ar săruta pe ele însele, pentru a uniformiza culoarea din care mai gust şi eu uneori, când mi se face dor de ea.

Aud un sunet de sticluţă pusă pe etajeră apoi inspir cu nesaţ parfumul încălzit de corpul mamei. Simt cum ameţesc şi simt din nou căldura mâinilor ei, a trupului cuibărit lângă al meu, în nopţile mele de febră şi de tuse şi de dureri de cap insuportabile.

Îşi mai trece o dată mâna prin păr şi se pregăteşte să iasă. Rămân privindu-i fiecare mişcare, fiecare pas şi-mi spun: Doamne, cât de frumoasă poate să fie mama!