//<

daca s-ar scrie o balada pentru anemona, ar fi asa:

anemona stie sa creasca plante in plamani spongiosi

si stie sa aprinda chibrite in inimi,

ea poate sa ghiceasca pielea din riduri

si sa vada intersectii de neuroni luuuungi, luuungi,

ca drumul pana la casa parinteasca.

anemona nu nimereste niciodata mamaliga de sare,

insa ce mai conteaza asta atunci cand

te afunzi in sufletul ei ca intr-o liniste maaaare, mare?!