))))

Mă regăsesc din ce în ce mai des în tine, mamă, cu nasul drept, cu coada ochiului șireată și copilaroasă, cu gustul tău amar, ca prunele uscate.

Mă trec fiori de dor de tine, mamă, când merg pe stradă sau când dorm, sau când mă-ntreb ce miros au acum mâinile tale.

Mă regăsesc din ce în ce mai des în tine, mamă, când mă trezesc vorbind, când mă închid în mine, când cresc și-ncep să simt că nu mai sunt copil.

Mă trec fiori de dor de tine, mamă, de te-aș vedea acum ți-as rupe coșul pieptului c-o-mbrățișare, așa de crunt e dorul meu matern.

Mă regăsesc din ce în ce mai des în tine, mamă, când mă uit în oglindă sau când mă pun seara la culcare. Tu crești în mine pe furiș, iar astăzi te-am zărit mai mult ca niciodată.

Și mă întreb de ce mi-o fi așa de dor de tine, mamă, dacă-ntr-o zi oricum vei crește-n mine atât de mult, încât voi fi ca tine?